este o metodă a medicinei cuantice, neinvazivă, nedureroasă, folosită pentru a examina starea de sănătate a diferitelor organe, țesuturi, celule. Biorezonanța este o metodă modernă de diagnostic și tratament energetic , bazată pe cele mai noi descoperiri ale fizicii cuantice.

Organismele vii sunt sisteme deschise, active, aflate într-un schimb continuu de materie, energie și informație cu mediul înconjurător. Fiind sisteme deschise, acestea interacționează cu exteriorul prin câmpuri și radiații electromagnetice.

Termenul de rezonanță este sinonim cu ecou, sunet, răsunet sau sonoritate. Pentru a înțelege mai bine termenul de biorezonanța (adică fenomenul de rezonanță caracteristic obiectelor vii), trebuie să trecem puțin prin muzică, chimie, fizică și medicină. În toate aceste domenii regăsim fenomenul de rezonanță.

Cele mai importante instrumente muzicale sunt sisteme oscilatorii complexe, care în esență au 2 elemente distincte: un vibrator (ex. coardă) și un rezonator (ex. o cutie de rezonanță – corpul violoncelului sau al pianului), ale cărui frecvențe proprii sunt excitate de vibrator. Unul fără celălalt nu are nici un sens. Vibratorul în sine dă un sunet slab, deoarece antrenează în mișcare un volum redus de aer. Cuplat la o cutie de rezonanță, sunetul este amplificat în funcție se diverși factori. Timbrul unui instrument muzical depinde de spectrul acustic al sunetelor emise (numărul, frecvența și intensitatea relativă a armonicelor). Așadar termenul de rezonanță poate fi utilizat cu înțelesul de producerea sunetelor armonice, iar biorezonanța egal cu producerea de sunete armonice de către un obiect viu (sistem, organ, țesut, celulă, ADN).

În chimie, rezonanța este teoria conform căreia starea electronică reală a unei molecule rezultă prin suprapunerea diferitelor stări electronice probabile ale moleculei respective (structuri limită). Funcția de undă globală a moleculei se obține prin combinarea liniară a funcțiilor de undă ale structurilor limită.

Principalele aplicații practice sunt spectroscopia RMN, folosită pentru efectuarea de analize chimice și biochimice de mare finețe (ex. în controlul calității produselor în industria farmaceutică) și imageria prin RMN, folosită în medicină.

Rezonanţa magnetică nucleară este o tehnică modernă de diagnostic imagistic care foloseşte combinaţia dintre un câmp magnetic intens şi omogen şi unde radio cu frecvenţe specifice pentru a vizualiza la o claritate şi rezoluţie superioare structurile interne ale organismului uman. Semnalele de radiofrecvenţă (percepute de pacient ca zgomote repetate puternice) emise de aparat sunt captate şi apoi reemise de corpul pacientului (fenomenul de rezonanţă), fiind captate de antenele speciale fixate pe zona de investigat şi preluate de calculator pentru a fi transformate în imagini multiplanare.

Printre cele mai noi și mai promițătoare aplicații practice ale fenomenului de biorezonanța se numără analiza nonlineară.

Diagnosticul NLS permite evaluarea gradului, intensitatea şi prezenţa modificărilor funcţionale din organismul uman. În majoritatea cazurilor, utilizarea acestei metode a adus un plus important în procesul de diagnosticare şi totodată în alegerea terapiei optime. Acest lucru înseamnă că dezvoltarea metodei a devenit un real ajutor în îmbunătăţirea diagnosticului medical. Primele sisteme de diagnostic NLS au apărut la sfârșitul anilor 80 și au fost dezvoltate ulterior de cercetătorii Institutului de Psihofizică Practică(IPP) din Omsk, Rusia. În prezent aceste sisteme de biorezonanța se numesc măsoară zgomotul statistic mediu al unui obiect biologic. Spre deosebire de dispozitivele medicale clasice (electrocardiograf, electroencefalograf, aparat RMN), acest aparat ne poate oferi informații prețioase în ce privește starea biologică a unui corp și dinamica modificărilor funcționale. Se poate înregistra și obiectiva muzica fiecărei ființe vii.

Evaluarea condiției unui organ, țesut sau celulă, se face pe baza amplificării semnalului rezonant emis de acestea și a preluării parametrilor fără contact direct, doar folosind transmițători triger. Fiecare organ și fiecare celulă au oscilațiile lor specifice care sunt înregistrate în memoria computerului și care pot fi afișate pe monitor sub forma unui grafic. Graficul este reprezentarea stării schimbului informațional la nivelul unui organ sau țesut. De asemenea, orice proces patologic are un profil informațional intrinsec. Baza de date a computerului conține o cantitate semnificativă de procese patologice la care s-au luat în calcul stadii de manifestare, vârstă, sex și alte variabile.

Având caracteristicile spectrale ale unui subiect, acest dispozitiv le poate compara (coeficient de asemănare spectrală) cu procesele de referință ale țesuturilor sănătoase și patologice, cu spectrul anumitor agenți infecțioși. Astfel se poate descoperi cel mai apropiat proces patologic sau predispoziție către o anumită boală. Atunci când apar procese asociate, modulul de diagnostic virtual permite realizarea diagnosticului diferențial pentru fiecare proces.

Într-un sistem complet ideal semnalele de intrare şi ieşire ar trebui să coincidă, ceea ce sugerează că nu există zgomot informaţional în sistem. Dimpotrivă, dacă un sistem nu reacţionează la semnalul de control, se înţelege că acel sistem e considerat distrus şi nu funcţionează. În practică lucrăm cu valori intermediare, putând evalua acutizarea, caracterul şi dinamica dezvoltării procesului patologic.

Metoda NLS poate avea un rol important ca program profilactic în rândul populației generale. Prevenirea unei afecțiuni patologice și cunoașterea factorilor de risc reprezintă scopul nostru principal. E mai bine să previi decât să tratezi. Tocmai pe fundamentul acestui dicton se bazează și diagnosticul prin biorezonanța.

Sale Cousultant : Mrs Lucy	Sale Consultant : Mr Mark
+86135-10907-401	+0086-191-5490-1065
Skype:lucygao1520	Email:Lucy@ihunter4025.com